Am vorbit cu Fecioara Maria! Pt.1

Nu chiar, dar pe aproape. Am vorbit de fapt, cu Sfanta Fecioara prin intermediul lui Meena Ma, o tanti care proclama iubirea lui Dumnezeu pe pamant, si, din intamplare, poate si vindeca.

Este nemtoaica, dar se pare ca in Germania este acum la moda sa pretinzi ca esti hindus. Nu zic ca Sari-urile si numele false nu au atractia lor! Imi imaginam fel de fel de aliasuri si pretindeam ca sunt o printesa luptatoare din China... cand aveam vreo 10 ani. Ce-i drept, nu m-am jucat niciodata de-a vindecatoarea religioasa, mi s-a parut ca ai parte de prea putine sabii si dragoni vorbitori.

Insa inainte sa incep sa va intreb, cum de puteti avea dubii cand vedeti zambetul binevoitor din imaginea de mai sus, sa o luam de la inceput.

1.

M-a intrebat tata, daca vreau sa vin. Unde? O chestie spirituala, unde vine una din Germania. Cum? Cine vine? Nu stie, i-a spus cineva de la alt curs spiritual. Vrea sa vin cu el. Am oare ceva de facut in acea zi?

Ceva mai bun, decat sa vad cum aduna cineva credinciosi sub pretextul, ca este cineva super-special?

Cat costa? Nimic, de-aia vrea sa mearga. Nu as fi vrut sa bag bani in traista unui sarlatan, dar daca e libera intrarea, sigur. De ce nu? Nu pot sa spun ca nu eram curioasa, si asa ceva imi atrage interesul foarte usor. Am acceptat si in urmatoarele zile am tot intrebat cine vine si cine este. Si ce o sa facem acolo. Si unde are loc de fapt. Si la cine mergeam inca o data?

Numele de "Meena Ma" are avantajul, pe langa aluzia la exotic, mistic si mama iubitoare, ca tata nu-l poate tine minte.

2.

Ajungem cateva zile mai tarziu un hotel frumos de pe Barbu Vacarescu. O aveam pe Jane Austen la mine in geanta, sa-mi suiere incet din "Pride and Prejudice" -
macar personajele isi dadusera seama unde gresisera - in timp ce aveam sa fiu subjugata unei prelegeri despre energie si sufletele. Cel putin asa gandeam eu. Nu puteam sa stiu cum era "Maname" sau "Memama" - nu puteam nici macar sa stiu cum o cheama!

Dar iata, intram in sala si o vad pe tanti. Pardon, greseala mea, NU o vad pe tanti. Fiindca tanti trebuie sa-si faca intrarea spectaculoasa cand este toata lumea venita, asezata si instruita despre cum trebuie sa se aplece la intrarea ei.

Deci sa revenim la "intram in sala". Lasam pantofii la intrare si pasim pe cel mai moale covor verde pe care am avut ocazia sa merg. Scaune comfortabile si o camera de conferinta mica, nimic de genul Megachurch, Talkshow sau Office Cubicle. Cum ne dam seama, ca am ajuns la o conferinta la care o sa participe Fecioara Maria? Dupa betisoarele parfumate incredibil de dulceagi, pe care se pare ca le-au luat la super oferta angró si ma sufoca! Pe scaune ne asteapa pliante, care nu spun nimic despre Meena Ma, dar cer donatii pentru satul de copii indieni fondat de ea. Intr-un sfarsit, ne asezam.

Un neamt (a se recunoaste la accentul specific de neamt-vorbeste-engleza inconfundabil pe aceasta planeta) ne spune sa ne abtinem sa mergem la toaleta in aceste ore, sa nu paraseasca nimeni sala, sa nu tuseasca nimeni, sa parasim totusi sala daca ne-am gelat pe par (se pare ca Meena Ma ne atinge scalpul capul), sa ne aplecam putin, cand intra Meena Ma, cand suntem chemati sa mergem la fotoliul ei, sa-i atingem picioarele si sa punem capul in poala ei, apoi sa ne uitam in ochii ei pentru a primi transferul energetic si sa asteptam daca "Fecioara Maria sau alte spirite" au mesaje pentru noi.

Asta eram eu dupa cele auzite:


Ok, nu sunt Lindsay Lohan. Detalii, detalii.

"Nu ii ating picioarele!" ii spun lui tata. "Nu ma duc in fata!" Tata zice, ca ar arata ciudat. "OMG, nu ii ating picioarele nici sa ma rupi! Sunt singura, care are o problema cu asta?"

De odata, nu mai vad beneficiul de sedinta spirituala pe moca. Costul este pierderea demnitatii. Venisem doar pentru un spectacol, pe care vroiam sa-l vad in tacere, sa-mi tes propriile ganduri si sa raman cu experienta. Oamenii religiosi(sau religios de spirituali) sunt ciudati. Hei, poate pentru unii atingerea picioarelor era la ordinea zilei! Exista oameni, care saruta sticla de peste icoane si se roaga la cadavre. Exista chiar oameni, care deseneaza propaganda crestina ieftina sub forma de comicuri.

O scot pe Jane din geanta si incep sa citesc de unde am ramas. In jurul meu, grupul se afunda intr-o meditatie pe mantra "OMmmmmm" si asteapta venirea picioarelor.


Continuarea in partea 2.

Partea 2.
Partea 3.