Despre convertire

Oct 31, 2008

Ce este convertirea? Este trecerea de la o viaţă pus­tie, de la o viaţă stearpă, de la o viaţă tristă, de la o viaţă de păcat sau de la o viaţă de erezie, sau şi păcat şi erezie, la viaţa în Biserică. Viaţa în Biserică e cel mai frumos lucru cu putinţă.
(Sursa: danionvasile.ro)



Nu prea cred. Insa asta arata, ca totul este subiectiv. Cu siguranta, orice convertire(din proprie vointa), are la baza o revelatie puternica - si nu folosesc cuvantul in sensul supranatural. Dar sa mergi atat de departe incat sa zici ca tot ce nu e Biserica e sterp, trist si pacat? Este trist, domnul de mai sus habar n-are cum este lumea din jurul lui - n-a vazut pe nimeni niciodata fericit in afara Bisericii?. Exista bune si rele dar nu se impart doar in alb si negru. Nici nu pot sa spun, ca lumea este gri. Lumea este un amestec de culori si nuante, care se regasesc in toate colturile. Este ceva complex si frumos si mi se pare ca religia incearca sa fure din aceasta complexitate.

Cum poate un om, care are o viziune atat de simplista asupra lumii, sa spuna ca pasul spre Hristos este "calea cea grea"? Este "greu" sa fi crestin "adevarat", dar cum putem sa ne dam seama, daca mergem pe un drum pavat cu esecuri si greutati pentru a ajunge la palatul de aur, sau pe un drum proiectat cu esecuri, ipocrizie si asteptari de neatins care duce spre un zid? In fond, n-a venit nimeni inapoi de la palat si nici de la zid.

Cel mai de preţ lucru din lume este să fii creştin. Şi-n momentul în care ne dăm seama de asta, viaţa noastră începe să se schimbe.

Ok, imi deau seama ca respectivul este fascinat. "Viata incepe sa se schimbe" nu este deloc o afirmatie vaga, care se poate aplica la orice. < /sarcasm > Dar sa presupunem, ca vorbeste despre o schimbare existentiala de proportii mari. Oare m-ar crede domnul Vasile, daca i-as spune ce efect a avut deconvertirea de la religie asupra mea?


Un impact... major. Inspre bine. Pasul de la agnosticism la ateism a fost o experienta foarte puternica pentru mine. Eram de cativa ani buni agnostica si inca aveam frica aceea in subconstientul meu. Ce daca totul este adevarat? Ce daca, de fapt, cealalta religie are dreptate? Sau alta religie? Sau alta? Eram intr-o dilema serioasa, fiindca nu puteam sa ma mint si nu vroiam sa cad in credinta oarba si ignoranta. Dar daca nu reuseam sa ma mint, ramaneam cu acea nesiguranta.

Vad care este atractia pentru credinciosi. De unde stau eu, credinciosii aleg calea cea usoara: Godditit! si au scapat. Au scapat de responsabilitatea fata de ei insisi si fata de semenii lor. Acum raspund doar lui Dumnezeu. Au scapat de ganduri grele. Au scapat de moralitate (daca cineva iti spune cum trebuie sa te comporti si nu ti-ai dat seama singur ce este bine si ce este rau, nu se poate numi moralitate).

Dar pentru noi, ceilalti, era o ecuatie fara solutie.

Atunci mi-am dat seama ca unele lucruri nu au solutie, fiindca ecuatia nu are sens. Asa cum limitele nu sunt ecuatii aritmetice (math geek here) si nu gasesti solutia daca pretinzi ca sunt, procesele chimice NU SUNT ECUATII, infinitul nu este un numar si energia este o simpla caracteristica a materiei si nu o ceata sclipitoare cu puteri magice. Asa cum o gaura nu are de fapt culoarea neagra, ci culoarea nici nu se aplica.

Eu trebuia sa stiu si credeam ca nu pot fi fericita, sau ca este ceva in neregula cu mine, daca nu stiu. Am observat ca nu aveam de mult credinta in Dumnezeu si ma comportam in viata de parca nu ar exista - ma minteam ca eu eram singura care nu stie, undeva in subconstient. Insa... nimeni nu stie. Singura diferenta este credinta, si acolo aveam o pozitie ferma. Nu pot s-ami ordon sa cred si nu vreau sa ma mint. Asa sunt eu si ar trebui sa ma accept cum sunt. Sunt o infinitate de lucruri pe care nu le stim. Si... un gand radical... putem sa fim comfortabili si sa admitem, ca nu stim (nu ca doar eu nu stiu), in loc sa umplem golul cu povesti de groaza. Que sera, sera. Cand mi-am admis acest lucru, parca toata frica s-a lepadat de mine.

Nu trebuia sa am o pozitie ferma asupra existentei sau inexistentei zeilor. Nu trebuia sa demonstrez nimanui nimic. Trebuia doar sa fiu sincera cu mine insumi.

Parca am deschis ochii si eram intr-o alta lume: libera, frumoasa, armonioasa. Fara zei.
Eram ca un infirm, care-si daduse seama ca putea sa mearga tot timpul, dar s-a tinut de frica de carje (si apoi se minuneaza de ceilalti schiopi din spital, fiindca se folosesc de carje chiar daca au 2 picioare perfect sanatoase, pe care pot sta).

Nu pot sa cred in zei. Nu pot schimba asta. Nu stiu daca exista zei sau religia este adevarata. Insa daca sunt sincera cu mine insami si pastrez o minte deschisa si critica, voi afla poate raspunsul. Orice se intampla dupa aceea, pot sa spun ca am facut tot ce am putut. Si asta este tot ce conteaza.

Sa revenim la inceput. Este viata mea stearpa si trista?
Nu m-am simtit niciodata asa de implinita!
Si daca am ales drumul care duce spre zid?
Ce-ar fi sa trec peste zid, acum ca nu mai port carje?

V-ati inchinat recent la un vitel de aur?

Oct 30, 2008

Nu? Cum sa nu?
Se pare ca este cea mai noua moda din America. Stiti cum e cu retro. Revine ce a fost odinioara 'in', odinioara-ul din acest caz fiind amu vreo 4000 de ani. Nu prea stiu insa cum s-a terminat povestea *scratch scratch*, n-a iesit tocmai ceva bun din asta, nu?

Dreapta crestina pare insa sa nu fie prea preocupata de posibile fulgere sau alte manii ceresti.


(Sursa)


Voila, un deja vu!(desi poate doar eu am senzatia asta... in fond, povestea nu este foarte ... cunoscuta)

Povestea este urmatoarea:
O femeie a incercat sa declare ziua de ieri, 29.10.2008, "Ziua rugaciunii pentru economia lumii" si a chemat oameni in desert la o sedinta de urgenta pentru rugaciune pe faimoasa Wall Street din New York. Taurul din imagine este o atractie turistica o statuie simbol pentru fertilitatea prosperitatea si optimismul capitalismului si, mai nou, locul de intalnire a fanaticilor
credinciosilor, care vor sa se roage pentru iesirea din desert, fiindca Moise nu mai venea inapoi... uhm... unde eram?

A, da. Vor sa influenteze bursa prin rugaciune. Si nu, nu poate sa fie rugaciune privata, trebuie sa
iasa toti in strada pentru a parasi in sfarsit asupritorii din Egipt.

...

Hei, daca ei nu-si mai amintesc capitolul din Geneza, am si eu dreptul sa amestec capitole.
Nu-mi dau seama daca situatia la ei a fost mai rea, decat la noi cu moastele, dar e cu siguranta mai ironica.

Epicur



Omul exprima exact sentimentele mele. Desi sunt deschisa la posibilitatea ca o entitate superioara ar exista (given evidence anyway)... daca aceasta ar fi Dumnezeul biblic, de ce sa-l veneram?

Sincer, daca vine cineva si-ti pune pistolul la tampla si iti comanda sa-l iubesti, nu ti s-ar parea aceasta iubire putin suspecta? Daca unica posibilitate care ne mai ramane este sa urmam comenzile desi stim ca avem de-a face cu un tiran, caci altfel vom fi torturati intr-una si pentru totdeauna, eu as alege calea revolutionarului. (Si fiindca nu pot sa iubesc fatarnic oricum nu voi fi supusul model, oricat as incerca.)


...

Follow your heart!

Conversatii prea diferite

Oct 26, 2008


Ma uimeste, cand vizitez forumuri din ambele tabere, cat de diferite sunt discutiile intre credinciosi si cele intre oameni rationali.

Pe de-o parte, avem citate kilometrice din diferite surse, preoti, duhovnici si alti pretinsi lideri ai neamului, care au sau nu au de-a face cu topicul threadului. Avem adesea postari care se leaga de persoana, nu de intrebare. De exemplu, daca cineva ar dori niste informatii depsre cum se poate iesi din biserica, jumatate din raspunsuri vor fi acuzatii despre cum respectivul nu are credinta si ar trebui sa se roage. Sau se posteaza rugaciuni, care, nefiind ceva... rau... in sine (daca nu e dus la extrem), nu au nimic de-a face cu tema discutiei. Si ma uimeste cat de absoluta este opinia fiecaruia. Nu incape indoiala in modul lor de exprimare, insa gandurile atat de puternic exprimate nu sunt nimic decat ce le-au pus preotii in gura si cred ca asta este opinia lor personala. Ei cred ca este ceva BUN, daca preiau opinia unei figuri cu autoritate. As vrea sa aflu, cum cineva poate sa aiba o opinie, daca nu s-a preocupat cu alternativele si lasa pe altcineva sa dicteze ce ar trebui sa creada! Dar probabil acesta este motivul pentru care insultele se arunca asa de usor pe un forum crestin. Oamenii nu sunt obisnuiti sa umble cu opinii diefrite de ale lor si nici nu sunt pregatiti intelectual pentru o dezbatere. Polemici si insulte. Cat de crestin.

Pe de alta parte avem oameni carora le place sa discute. Pentru ei, un thread este un exercitiu intelectual si le place sa auda noi opinii. Li se pare interesant sa afle cum gandesc alti oameni si vor sa inteleaga ce se petrece si cum au ajuns astfel. Nu sar la concluzii, aduc argumente bine fondate, citate scurte cu surse si admit posibilitatea ca gresesc. Dar, mai presus de toate, isi respecta partenerul de discutii. Nu vorbesc neaparat de forumuri atee in acest caz, desi ma gandesc la un anumit forum ateu. Ateii, ca toti oamenii, pot avea prejudecati si pot fi oameni neplacuti. Insa in cazurile in care un forum pare un rai pentru discutii, locuitorii acestui forum se dovedesc in mare parte a fi oameni rationali, deschisi - atei, agnostici sau credinciosi toleranti.

Legea lui Poe

Oct 21, 2008


Vi s-a intamplat vreodata sa gasiti pe un forum un strigat de ajutor si o poveste extraordinara?
Atat de extraordinara in fond, sau controversata, incat in cel mai scurt timp thread-ul se umple de postari ingrijorate?

Nu v-ati intrebat vreodata in acele momente induiosatoare, daca la celalalt capat al internetului nu se tavaleste persoana respectiva pe jos de ras, fiindca o ia toata lumea in serios?

That, ladies and gents, is a troll. Pentru doritori de lectura suplimemtara si lacrimi de ras racomand siteul [Flame Warriors] de Mike Reed. Daca troll-ul cu pricina pretinde a fi un credincios infocat, fundamentalist, avem de-a face cu Legea lui Poe (a nu se confunda cu poetul omonim):


"Without a winking smiley or other blatant display of humor, it is impossible to create a parody of Fundamentalism that SOMEONE won't mistake for the real thing."

"Fara un smiley sau alt indiciu de umor este imposibil sa creezi o parodie a fundamentalismului, astfel incat CINEVA sa nu o confunde cu adevarul."
Pe de alta parte, daca chiar avem de-a face cu un fundamentalist ridicol, lumea va crede ca este de fapt o parodie. Nobody can be that stupid, right?

Dificila situatia.



Incercati sa va dati seama, daca urmatorul thread(click the link) a fost pornit de un Poe, sau de o persoana sincera.

Politeism vs. Monoteism



(via Atheist Cartoons)