Ad hominem? Say it ain't so!

"Iar tinerii au nevoie de intrusi crestini cu mintea limpede."

Ma amuz din cand in cand trecand pe partea cealalta a transeelor pentru a vedea ce se mai grohaie in tabara opusa. Presupun ca si lor le este asa de greu sa stea o vreme in tabara noastra, cum este sa le citesc eu elucubratiile: sincer, parca vorbim doua limbi complet diferite! Este fascinant cum limbajul folosit dezvaluie nu numai intentiile, ci si prioritatile intr-o discutie.

Sirul de gandire al ateilor, scuzati generalizarea, se va baza in primul rand nu pe logica, cum pare a fi idealul, ci pe detasare de factorii emotionali si personali care pot contribui la o anumita idee. "Hai, sa analizam totul de parca acum il vedem pentru prima oara, fara prejudecata." Ei vor incerca sa priveasca o idee atat din mai multe puncte de vedere, cat si din afara si in plus vor incerca sa nu favorizeze o idee doar fiindca le-a spus mama "de-aia!" sau fiindca le convine. Critica - in special cea constructiva - este foarte bine venita, daca are baza. A-si bate joc de credinciosi este un mod de a-si petrece timpul, nu de a argumenta viziunea asupra lumii.

Sirul de gandire al religiosilor, si aici scuzati generalizarea, este ceva de spaima. Intr-un moment pot fi oameni perfect normali, dar in momentul in care se aduce si cea mai mica indoiala cu privire la credinta lor, prima reactie nu este sa se gandeasca la ideea prezentata, ci sa simta antipatie pentru persoana care a indraznit asemenea blasfemie.

"Ah, tu esti ateu, vrei doar sa ma dreutezi!"

"Esti inca mica, vei creste si te vei destepta!"

"Spui asta doar, fiindca vrei sa traiesti in pacat!"

"Nici nu ascult, ce zic posedatii asta! Vorbeste Satana din ei!"

DE CE? va pun intrebarea, voua, religiosilor. Nu sunteti atacati personal, decat in cazurile in care se face in mod expres referinta la persoana voastra. Insa de atacat inapoi, nu aveti nici o problema.

Oare incurajeaza religia un comportament impulsiv, irational? Say it ain't so, Joe! Acum multi credinciosi se vor simti oameni perfect rationali, daca nu in sensul peiorativ('ateii sunt rationali'), atunci in cel de "inteligenti, cu bun simt". Nici un dubiu asupra propriei persoane in aceasta privinta. Pacat, niste dubii in plus ar ajuta mult in viata.

[in acest moment Happyateista dispare intr-o cabina telefonica si iese... Dr. Armchair, psihologul mascat!]

1. False alternative

Fara indoiala, religia este ceva strans legat de intreaga fiinta a domnului credincios... il vom numi Ion, din motive pragmatice. Ion se defineste prin religia sa. Asa cum se simte cand cineva l-ar intreba, de ce ii place sa fie brunet (este), asa se simte si cand cineva il intreaba de ce religia este asa de importanta pentru el (este). Lumea sa e simpla: Este intr-un fel si NU TREBUIE sa fie in alt fel. Insa intrebarea, pe care nu si-a pus-o Ion este "De ce trebuie sa fie astfel?" fiindca nici nu-si poate imagina alternative. Nu, taiati ultima propozitie. Are o idee despre alternative, fiindca i-au fost prezentate de propria biserica:

Criminatilate si perversiuni, colapsul sociatatii in care traim si persecutia celor binevoitori! Moralitatea in declin, dezastre strabat colturile pamanului si digera ultima noastra sansa de a fi cu adevarat impliniti si fericiti!

O asemenea poveste de groaza i-a fost prezentata lui Ion de autoritatea in care a avut intotdeauna incredere, prietena cea mai buna, biserica, si imediat a incetat Ion sa se gandeasca, daca alternativa prezentata este intr-adevar o alternativa si nu este cumva... nu stiu... o concluzie gresita in acelasi univers al credintei. Ceea ce a facut prietena lui cea mai buna, a fost sa scoata elementul principal (Dumnezeu) dintr-un univers ajustat la, si care presupune de la bun inceput, Dumnezeu. Evident ca rezultatul nu poate fi unul bun! Insa ramane faptul ca este o falsa alternativa.

Este ca si cum l-as intreba pe Ion, cum ar arata lumea fara masini de la bun inceput, si mi-ar raspunde ca ar ramane multe sosele goale, fara sa se gandeasca: fara masini -> fara sosele!

2. In jurul stalpului

Daca universul ar fi fost de la bun inceput fara Dumnezeu, fara (sau cu) alta idee zei, mai ramane valabila viziunea apocaliptica a bisericii asupra lumii? Greu raspuns, nu? Nu. Nimic mai simplu: Trebuie doar sa ne uitam la vecinii nostrii. Vrei sa spui, Ion, ca toti asiaticii aia sunt cu adevarat neimpliniti si nefericiti? Doar traiesc fara zeul tau!In adancul lui, Ion stie ca raspusul, dat chiar si de biserica, trebuie sa fie "da, sunt neimpliniti", insa ezita sa se pronunte. Poate va parea ridicol sau rasist. Insa in sinea lui, Ion stie ca are dreptate, desi nu stie de ce. In fond, nu e important de ce are dreptate. Are totusi dreptate. Si biserica spune asa! Biserica are dreptate, fiindca e prietena lui cea mai buna si are incredere in ea. Si are incredere in ea fiindca biserica spune asa. Si spune asa, fiindca... de fapt, nu spune biserica asa, nu? Doar transmite cuvantul lui Dumnezeu! Da, DUMNEZEU spune asa. Nu Ion, El! Si de ce are Dumnezeu intotdeauna dreptate? Fiindca spune El ca are dreptate, cuvant transmis doar prin biserica, care are dreptate fiindca transmit cuvantul lui Dumnezeu.

In forumurile crestine, oamenii sunt aprinsi si indignati. "Crede si nu cerceta" nu este deloc ceea ce zice biserica! Au contraire, biserica este un veritabil motor de cautare si un ghid pe drumul spiritual... spre Dumnezeu. A cerceta este exact ceea ce vrea biserica, astfel incat Ion sa ajunga singur si din proprie putere la concluzia dorita.

[Dr. Armchair isi impinge ochelarii pe nas si incepe sa caute prin biblioteca. Gaseste un volum gros, legat in piele. Pe coperta: "Scientology". Apoi isi scoate mobilul si o suna pe Helen din America.]

Helen a fost o membra a sectei Scientology. Una dintre lozincile fondatorului Hubbard, pe care o si repeta ori de cate ori se aflau in strada la recrutare era "In Scientology no one is asked to accept anything as belief or on faith. That which is true for you is what you have observed to be true." "In Scientology nimanui nu i se cere, sa accepte ceva bazat pe credinta. Ce este adevarat pentru tine este, ce ai observat sa fie adevarat."
Insa, mentioneaza Helen, cu toate ca lozinca suna foarte bine, daca ceea ce este adevarat pentru tine difera de ce a spus fondatorul, esti marginalizat, influentat sa accepti ce spune el, sau chiar trimis intr-o tabara de corectie! Multi oameni nu pot sa faca diferenta dintre ce spune cineva, si cat de bine se potriveste asta cu actiunile sale. Acele persoane care au ajuns la o concluzie din proprie initiativa, trebuie sa se intrebe daca celelalte concluzii au avut sanse egale, sau chiar daca au intrat macar in ecuatie!

[Dr. Armchair se uita cu speranta la Ion.]

Ion, desigur, este ferm convins ca a ajuns la concluzia lui din proprie initiativa. Bine, Ion, dar la ce concluzie ai fi putut sa ajungi? Nu exista alternativele false tocmai ca sa te opreasca a te gandi la alte concluzii, din frica de ce s-ar putea intampla? Ai ajuns la concluzia ca biserica te exploateaza sau aceasta concluzie nici macar nu a fost luata in calcul? Ion ar putea ramane surprins de cate concluzii nu intra in aceasta libera cercetare, insa nu fiindca le-a scos el, ci fiindca biserica nu le permite de la bun inceput. Si daca Ion are o intrebare, i se raspunde printr-un stilizat "de-aia" sau i se spune sa alerge in cerc, ca la dilema cu asiaticii de mai sus. Intr-un final, Ion este obosit de atata alergat in cerc, confunda exercitiul facut cu trecerea linii de sosire si cercetarea lui se reduce fara sa stie din nou la "Crede-ma pe cuvant".


3. Falsi inamici, Noi vs Ei!

Acelasi Ion, daca aude "I did not have sex with that woman", nu il crede pe cuvant pe Bill Clinton. In fond, este doar un om, limitat si poate minti. Nu asa biserica si Dumnezeu, care mint doar pe la inceput, dar partile alea ale Bibliei pot fi ignorate oricum, inoficial. Dumnezeu este adevarul, fiindca zice El ca este, nu fiindca demonstreaza contrariul in autobiografia sa. Si autobiografia este cuvantul lui Dumnezeu, deci este adevarul, chiar daca contine neadevaruri, fiindca asa spune Dumnezeu in autobiografia care spune ca Dumnezeu este adevarul.

Te doare capul, Ion? Nu te ingrijora, sunt demonii, care-ti sufla dubii in ureche.

Ce-ar fi cea mai buna vanduta carte a omenirii, fara un antagonist bun? In acest caz, Satana, care pentru criticii literari ar fi un exemplu clasic de "Show, don't tell" fiindca se spune mai degraba ca este rau, decat sa se arate prin actiuniile sale. Printul intunericului si maestrul mustelor nu este folosit numai ca sperietoare pentru copii si creduli, ci si pentru a concentra mintea religioasa asupra unei idei:

Cineva vrea sa-ti faca rau!

Nu este frica la care se apeleaza aici, cel putin, nu in mod direct. Este mai degraba o forma de recrutare: Intrati in oastea lui Dumnezeu si luptati impotriva Raului! Nimiciti Pacatul din lume! Aventura! Eroism! 72 de virgine!
Oops, religia gresita.

Dar nu abate nimic mintea mai usor de la intrabari fara raspuns, decat o tinta si un scop. Si, Doamne stie, biserica are multe tinte: homosexuali, liberali, femei, negri, copii neascultatori, toate popoarele in afara de israeliti, oricare critica... Alege unul!

Asa Ion este indemnat sa vada strigoi pretutindeni si sa se simta nesigur fara biserica in lumea "plina cu crima si pacat". Crede ca se afla intr-un razboi spiritual si incearca sa nu observe ca alti oameni isi traiesc viata in pace fara biserica. Este cel mai vechi truc sa demonizezi si sa dezumanizezi inamicul. Of, Ion, Ion.... am crezut ca ai invatat ceva din Pocahontas...

Daca ai mania persecutiei, e usor de crezut ca esti intr-adevar persecutat.

Pe langa faptul ca inventarea de inamici distrage de la problemele bisericii, mai si implementeaza o mentalitate de "Noi vs. Ei". Picteaza lumea in alb si negru, ca iubita isterica, care te pune sa alegi intre prietenii de fotbal si ea. Daca nu esti cu noi, esti impotriva noastra. Asta i se insinueaza lui Ion si Ion va insinua asta tuturor cu care va vorbi. Se separa de tot ce considera un pericol si nu vede asemenarile cu ceilalti oameni si propriile greseli. Nu poate nici macar plasa argumentele celorlati pe acelasi nivel de credibilitate cu ale sale, fiindca are acest sentiment de antipatie, care il blocheaza. Ion neaga in acest moment ca simte antipatie. Doar mila si iubire pentru cei care au luat-o pe drumul gresit. Totusi, el este superior lor, chiar daca nu are voie sa fie mandru de asta, dar e superior. Evident ca la mai multa apropiere si discutie cu cei care au opinii contrare il vor enerva si poate se va rosti la ei. Dar e din mila si iubire. Si in fond, el e doar un om: limitat, imperfect si pacatos.



4. Esti un nimic, Ion

Limitat si pacatos? Dr. Armchair va prezenta acum alta unealta prin care se incatusesc minti: Le spui pur si simplu ca sunt incapabili sa afle adevarul din proprie initiativa! Dar nu se contrazice cu "indemnul" de a-l cauta pe Dumnezeu? Se contrazice, si asa si trebuie. Daca Ion se astepta, ca ceva sa aiba sens, va fi dezamagit. Insa acest paradox face mult sens pentru cei care stiu cum functioneaza controlul mintii. Nu controlezi minti prin rationament, ci prin emotii si confuzii. Si in orice caz, nu le spui pe sleau, ca sunt incapabili, ci insinuezi subtil, prin tot mediul lor inconjurator.

Lui Ion i se spune ca este pacatos de la bun inceput si ca n-a avut nicodata o sansa, desi nu e din vina lui. I se induce un sentiment de vinovatie pentru aproape tot ce face in continuare. Asta duce la diminuarea perceptiei de sine si crearea unui gol artificial, care poate fi umplut doar prin [introduceti solutia spirituala aici], creandu-se o dependenta psihologica nesanatoasa.

Cel mai simplu exemplu este cel al relatiilor abuzive. De multe ori, femeia abuzata de sot, se va invinui pe sine, se va considera responsabila pentru bataile pe care le-a primit, chiar daca ea nu este vinovata pentru abuzurile sotului.

Mai mult, a spune cuiva ca are o problema este cel mai vechi truc pentru a recruta adepti si pentru a-i tine aproape - deoarece [introduceti religia aici] are o solutie! Cine nu are probleme? Se numeste "Bait" in literatura de specialitate. Dupa ce se ademeneste subiectul cu o sintagma cu care este in mare de acord, se aplica un "Switch", se exagereaza, se inventeaza detalii, se prezinta presupusa solutie. Fiind asa de "limitat"- sau cel putin asa i s-a spus-, lui Ion nici nu-i va trece prin cap sa analizeze cuvintele preotilor, fiindca sunt cuvinte date direct de la Dumnezeu, care NU TREBUIE ATACATE SUB NICI UN FEL! De ce? Rationament simplu, desi gresit: Dumnezeu - tot, Eu - nimic. Chiar daca Ion scoate o ineptie, si preotul o mica nestemata de intelepciune, nu ar trebui totusi sa porneasca ambele idei de la acelasi nivel? Departajarea se face inca de la inceput, ca un joc manipulat de poker, unde casa castiga intotdeauna.

Nu numai Ion sufera de aceasta nedreptate. Flori, care crede in entitati superioare si bioenergie are aceeasi problema. Toti cei care cred ca ea, ii spun ca nici un om nu a reusit ceva in viata fara ajutorul entitatilor superioare (no joke).

Einstein? A avut ajutor de la spirite!

Newton? Energii!

Galileo? Un maestru spiritual din Atlantida reincarnat!

America? Poporul ales de Iisus dupa ce a fost rastignit! (no joke)

Am ramane cu impresia ca omul e o fiinta neajutorata, inepta si handicapata, stand cu degetul in nas si gura salivanda deschisa pana o entitate superioara binevoieste a-i invarti rotitele. Sincer, ma intreb de ce ar vrea cineva sa ocroteasca o asemenea creatura. Dar se pare ca noi nu putem sa facem nimic din propria putere.

Cine-i de vina? Ne intoarcem din nou la punctul 3, rinse, repeat. Si cum limitatul de Ion este oricum superior tuturor inamicilor lui, argumentele lor nu au cum sa fie altceva decat infantile si slabe. Sau cel putin, acest gand il opreste de a le contempla cu adevarat.

---

Un exemplu

Sa vedem cum se manifesteaza cele 4 puncte de mai sus. A fost odata ca niciodata, un post crestin:

"Va ofer un site unde sunt prezentate cele mai mari acuze ce se aduc crestinismului si religiei in general. Poate parea un site de dezaxati mintali DAR trebuie studiat cu luciditate caci marea majoritate a textelor din el sunt preluari traduse de pe site-uri straine, ateiste, agnostice, etc.
Crestinul trebuie sa fie la curent cu acuzele ce i se aduc pentru a sti sa raspunda in fata acestora. Este si un test de care, cred eu, crestinul are nevoie pentru a-si putea demonstra lui insusi cat de bine inarmat este impotriva acuzatorilor. Multe postari sunt infantile insa multe sunt foarte importante pentru portretul omului modern dar si al crestinului.
Pentru a raspunde onest, puternic si edificator iti trebuie mare putere. Caci totul in jurul nostru isi schimba forma.
Am citit pe site-ul unui preot ca pe el nu-l intereseaza "hulitorii" caci la cat a hulit inainte de convertire stie ce sa raspunda. Eu zic ca "hulitorii" de azi nu mai ataca de pe aceleasi pozitii ca in trecut. Si miza cea mare sunt tinerii. Site-ul este frecventat de tineri iar argumentele pro si contra afirmatiilor propuse sunt anemice, infantile si, cateodata, de tot rasul.
Fiind texte preluate de pe site-uri occidentale, in care se baga bani grei si se studiaza amanuntit, uneori argumentele sunt foarte puternice si uneori pot clatina o credinta slaba. Iar tinerii au nevoie de intrusi crestini cu mintea limpede.
Sunt curios daca un profesor de apologetica ar fi in stare sa raspunda sau sa intre in confruntare cu un astfel de site? Eu cred ca la cat de slabi sunt pregatiti in scoala nu ar face fata. Serios! Ar fi un test si pentru ei. Sa nu creada ca turma lor este pazita doar pentru ca ei habar nu au de ce se intampla.
Deci, aflati ce si cum se misca copilasii astia ce se dau atei.
Spor la lucru si faceti publicitate site-ului catre ostasii lui Hristos. Si fiti delicati!"



1. Referiri la "false alternative"

• "turma lor este pazita" - fara detasare, actioneaza de parca un "pazitor" ar fi de la sine inteles si ar fi o lupta intre pazitori. Cine o are pe cea mai lunga?
  

2. Referiri la "In jurul stalpului"

• "Testul pentru intarirea credintei" -frumos concept in sine, indemnarea la analiza, dar presupune de la bun inceput ca crestinul are dreptate. Nu mai are valoare astfel, este doar un fel de a-si mangaia ego-ul.
• "Un profesor de apologetica" - autorul crede si nu cerceteaza, nefiind in stare de a intra singur in confruntare cu argumentele proprii (care argumente? Eu vad doar ad hominem si insulte!). Se presupune ca, daca profesorul de apologetica a ajuns la aceasta concluzie, el nu mai trebuie sa-si bata capul cu solutia, ci poate sa participe nestingherit in razboiul inventat.

3. Referiri la inamici, atitudine Noi vs Ei prin

• "acuze" in loc de "critici". Limbaj incarcat emotional si subiectiv.
• "dezaxati mintali" - Ad hominem, atacarea scriitorului si nu a ideii.
• "Crestinul trebuie sa fie la curent cu acuzele"- indirect un indemn la participarea in"razboiul spiritual"
• "oastasii lui Hristos" - daca nu e asta referinta la razboiul spiritual si atitudinea de alb si negru, nu stiu cum poate ajuta Dr. Armchair!
• "inarmat" -... lasa jocurile de razboi. Cine e copil?
• E ceva combinat cu punctul 2, dar "inamicul" in acest caz este des numit "tineri", "copilasii, ce se dau atei", "slab pregatiti in scoala", "nu ar face fata", "turma", "habar n-au ce se intampla", "anemice infantile si de tot rasul". Este implicat ca acesti inamici nu au mintea limpede.
• In contrast, crestinii sunt "cu mintea limpede", cu un caracter puternic, "cu luciditate", "onest, puternic si edificator".
• "hulitorii" - ad hominem
• "se baga bani grei" in site-urile occidentale. In contrast cu site-urile autorului? Scuze dar: dezinformare. Un site e foarte ieftin. In plus, se denigreaza aici inamicul prin sugestia ca ar depune un supraefort, si ca nu ar fi onest intelectual, bazandu-se pe "bani grei".
• "intra in confruntare" - isi doreste confruntarea, nu cercetarea.
  

4. Referiri la "Esti un nimic, Ion"

• "Am citit pe site-ul unui preot": preotul ii este superior autorului. Intr-o oarecare masura si profesorul de apologetica
  

Desigur, mai avem si o anecdota si sentimentul de superioritate atat de pronuntat, incat ma mir ca nu i-a spus cineva ca mandria e un pacat de moarte.

Well, that was fun. Asta e tot din partea mea. Va las cu un citat haios (in mod neintentionat, apologisti slab pregatiti, :D !):


"Sunt curios daca un profesor de apologetica ar fi in stare sa raspunda sau sa intre in confruntare cu un astfel de site? Eu cred ca la cat de slabi sunt pregatiti in scoala nu ar face fata."